" Feriţi-vă sa aveţi dreptate prea repede, prea devreme - ca să aveţi la ce visa. " (Nichita Stănescu)

Ediţia tipărită apare la Târgu-Mureş sub egida onorifică a filialei locale a Uniunii Scriitorilor din Romania.
octombrie-noiembrie 2018, Anul IX, nr. 10-11 (103-...

Pentru că unele lucruri trebuie să rămână nespuse:

Kat

Personajele: Kat- regizorul din umbră proaspăt condus pe ultimul drum. Geniul neînțeles. Kim- ironia întruchipată. Virtutea inepției. Kamille- definiția sensibilității. Îngerul neatins de păcat. Kriss- bărbatul din grupul de femei. Fraierul din dotare. Kristin- mâna de fier, rațiunea pură. Demonul veșnic îndrăgostit.

SCENA I

(zgomote de fundal, oameni care urcă scările, bufnituri, râsete înfundate. Se deschide o ușă în spatele scenei. Intră Kristin, ceilalți sunt în spatele ei)


Kristin: N-am râs așa de bine în viața mea. Nu cred, sincer, că am auzit pe cineva să cânte mai fals decât femeia asta. Unde o fi găsit-o domn”™ părinte nu știu dar cred că lui Kat i-ar fi plăcut. S-ar fi distrat pe cinste.

(aprinde lumina. O cameră într-o dezordine generală. O bibliotecă de perete. O masă, un fotoliu. Perne aruncate peste tot. O etajeră cu o veioză și jurnalul lui Kat. În spatele lui Kristin, intră Kamille, Kim și Kris)

Kamille: (râzând) Era chiar nevasta preotului.

Kriss: (serios) Mai bine hai să ne apucăm de treabă. Lăsați râsul! Nu cred că lui Kat i-ar fi plăcut ceva din înmormântarea de azi, mai ales că ea a ajucat rolul principal. Sau amoniacul din vopseaua de păr vi s-a infiltrat până la creier, s-au a-ți uitat pentru ce suntem aici.

Kim: (inspectează camera) Mda...să nu uităm că dezordinea este un artificiu aparent!

Kamille: (aranjează niște cutii goale) Sunteți îngrozitori câteodată! Acum la modul foarte serios. Știu că nu am putut urma întocmai instrucțiunile legate de înmormântare din testament, dar, credeți că lui Kat i-ar fi plăcut de acolo de sus?

Kristin: (stă pe un fotoliu) Sigur! Ce să-i placă, tembelă mică. Slujba de trei ore sau corul bocitoarelor profesioniste care ne-a costat 300 de dolari în plus? Sau poate groapa de 2 metri săpată de trei muncitori semialcoolizați în bălăriile cimitirului? Pe bune dragă, ești o fată frumoasă, sănătoasă dar mai mult decât cretină câteodată!

Kim: (pune haine de pe un scaun într-o cutie pentru Crucea Roșie) Terminați! Nu cred că simțul estetic al lui Kat ar fi fost jignit de teatrul ăsta. Dragă Kamille, sunt convinsă că ea ar fi apreciat mult efortul pe care l-ai depus, ca și noi, de altfel. Cât despre tine Kristin, ai o plăcere patologică de a servi răutăți, reminiscențe ale trecutului de chelneriță, fără îndoială, dar, am aprecia dacă măcar azi ai face o pauză.

Kriss: OK. Acestea fiind spuse eu mă duc să mă apuc de strâns de prin bucătărie. (ia o cutie și se îndreaptă spre o ușă în dreapta scenei.) Mă ajută cineva?

Kamille: Vin eu.

(Kriss și Kamille ies)

Kristin: (se ridică de pe fotoliu și începe să adune cărțile din bibliotecă) Răutăți? Ce să-ți spun, mă scuzați!

Kim: Adevărul este că slujba a fost de un penibil care îmi zgărie și acum epiderma. Poți, însă, să-ți mai ți și tu gura din când în când. Ști bine cât de sensibilă poate fi asta mică.

Kristin: Extraordinar! La vreme ironiile tale o menajează. Nu ți-a tăcut pliscul toată dimineața.

Kim: Uite ce e râmă imbecilă! Poți, în anumite momente, să dai dovadă de o totală lipsă de considerație față de sentimentele celor din jurul tău. Știm cu toții asta și atât eu, cât și Kriss, ne-am obișnuit și am ales să te ignorăm. Ea nu conține asta și suferă așa că scoateți parul ăla înfipt prea adânc în realitate și termină cu prostiile.

Kristin: Trebuie să recunosc că asemenea complimente colorate în ziua în care mi-am luat rămas bun de la cea mai bună prietenă, îmi îmbujorează pur și simplu dispoziția.

Kim: Cred că îți îmbujorează apetitul pentru răutăți. Nu pot pricepe ce ai cu fata asta?

Kristin: Nimic, chiar nimic.

(intră Kriss cu o tavă, patru pahare și o frapieră cu gheață)

Kriss: Uite ce e stimate doamne! Toți am avut o săptămână proastă și fiecare gestionează situația așa cum știe și așa cum poate. Personal cred că îi datorăm mai mult respect lui Kat decât arătați voi acum. În bucătărie dezastrul e mai mare decât aici. Kamille termină imediat de spălat vasele. Nu știu sincer cum terminăm până luni. (deschide barul și scoate o sticlă de Jack Daniels) Eu știu ce ar fi vrut Kat. Să nu ne apucăm de treabă fără să-i arătăm respectul cuvenit ei și prietenului ei de nădejde Sfântul Jack.

(heblu)

(Spot pe Kamille în mijlocul scenei. Citește din jurnalul de pe etajeră.în fundal se aude Leonard Cohen-Dance till end of love)

“Există miliarde de feluri în care poți iubi! De cele mai multe ori însă trăiești în iluzia că iubești când de fapt iubești doar ideea de a iubi. Grav, foarte grav dar perfect adevărat. Ideea de iubire e cel mai periculos virus pe care oamenii îl contractează în întreaga lor viață. Un virus care paralizează toate simțurile, care depășește orice rațiune posibilă, care te determină să visezi cu ochii deschiși la o lume perfectă. Ești incapabil să-ți dai seama dacă ceea ce simți e real sau e doar o închipuire a unei minți de copil care testează mii de variante posibile sau imposibile. Oricum chiar dacă ajungi la un moment dat în apropierea realității, virusul te atrage înapoi. Nu ai cum să scapi de el. Poți să-l ignori, să te prefaci că el există doar în imaginația ta, dar nu poți ști niciodată când își va arăta din nou chipul. Atunci când reușește să se strecoare la suprafață din grota în care îl ții închis nu mai ai ce să faci. Abandonezi orice speranță că vei reușii să-l închizi din nou. Desigur există personaje care reușesc și performanța asta dar ea nu se numără printre ele. Se lasă pradă lui și toate acțiunile sale nu-i mai aparțin. Forța asta superioară controlează fiecare aspect al existentei sale stupide și orice sclipire de rațiune necontrolată e înăbușită imediat. Se supune orbește pentru că ea, ființa rațională, nu are cum să câștige. Iubirea nu are nimic rațional și de aceea virusul ăsta o face să se simtă divin, chiar dacă doar pentru o clipă. Aceea, clipa sublimă creează speranța și atunci e pierdută definitiv. Când se va vindeca de el nu va mai exista pentru că aerul, mâncarea, apa ar devii suficiente doar pentru a susține în iad un suflet mort. Să sperăm că Kristin nu se va vindeca niciodată de virusul ăsta!.”

(heblu)


SCENA II

(cei patru sunt așezați în mijlocul camerei pe perne, beau wisky, fumează)

Kamille: (aruncând o privire în jur) Cum poate strânge un singur om atâtea lucruri într-un spațiu atât de mic? Vă dați seama că, practic, punem viața unui om în cutii insipide de carton căcăniu. Salvați Copii, Crucea Roșie, Vânzare. Gunoi! (ia o gură bună de wisky) Eșafonaj din cărți de joc cu rezistența fulgilor de păpădie. De ajuns o adiere pentru ca totul să se prăbușească.

Kim: Sau în cazul de față un stupid accident de mașină. Călcată de camionul care parca pe trotuar.

Kristin: (ridică paharul) Odihnească-se în pace!

Kriss: Amin!

Kim: (se ridică) Ar trebui să punem niște muzică și să ne reapucăm de treabă. (pune muzică de fundal-Budha Bar) Kamille, mai citeșete te rog o dată instrucțiunile pe care ni le-a trimis avocatul.

Kamille: (se ridică cu o foaie în mână) „Luni la 9 am stabilit cu cei de la agenția imobiliară un open house pentru posibilii cumpărători ai apartamentului, așa că acesta trebuie să fie gol și curat până atunci. Puteți păstra pentru dumneavoastră tot ce doriți. Potrivit dispozițiilor testamentare ce nu doriți să păstrați puteți dona, mobila poate fi vândută o dată cu apartamentul.”

Kriss: Cred că fiecare dintre noi și-a pus deja deoparte lucrurile care ne-au fost lăsate explicit prin testament.

Kamille: Da.

Kim: Da, da.

Kristin: (se ridică și merge spre bibliotecă de unde ea o poză înrămată cu cei cinci) Dacă nu vă deranjează aș vrea să iau eu poza asta. E prima poză pe care am făcut-o toți cinci împreună în vara în care ne-am cunoscut și ar însemna mult pentru mine....

Kim: (în picioare cu paharul ridicat) Doamnelor și domnule, glaciațiunea se apropie de sfârșit. Kristin cântă un pizzicato la coardele sensibilității!

Kamille: (ia poza și se uită la ea) Kat iubea poza asta. Spunea că îi aduce aminte de lasagna. Știți că în vara aceea în Italia nu cred că a mâncat altceva.

Kriss: lasagna și pesto.

Kamille: Vrei să păstrezi și rama Kristin? Sau îți ajunge poza?

Kristin: (ia rama și încearcă să scoată poza din ea) Eu și Kat nu aveam aceleași gusturi nici la bărbați, cu atât mai puțin la obiecte de decor.

Kriss: Da, mai ales din moment ce Kat prefera mai mult obiectele de decor decât bărbații.

(Kristin reușește să scoată poza din ramă, din spatele ei cad câteva foi împăturite)

Kamille: (ridicând foile) Dezastru ambulant ființa asta. În bucătărie, în borcanul pentru orez am găsit bilete de maxi-taxi și bonuri de benzină.

Kim: Și ce, ai fi vrut să găsești altceva în borcanul cu orez?

Kriss: (către Kamille care se îndreaptă spre bucătărie să arunce foile) Nu te uiți ce scrie în ele?

Kamille: (desface foile și citeșe câteva secunde) Fiți atenți! (se întoarce și se așează la loc pe perne. Kristin vine și ea și se așează. Kamille citește cu voce tare)

Dragi mei!

Încep acestă scrisoare conștientă atât de faptul că, dacă o citiți eu nu mai sunt printre voi, cât și de penibilitatea acestei fraze de început, dar, bănuiesc că acolo unde am plecat, penibilul nu mai are nici o relevanță. Adevărul este că am început să scriu această scrisoare pentru că mă plicitseam îngrozitor. Mă gândeam că dacă ar fi să dispar brusc din viața voastră aș vrea să lămuresc câteva lucruri. Cum ar fi greu să vă scriu în ordine alfabetică, am tras la sorți. Să purcedem deci:

Dragă Kim,” Cred că ar trebui să citești tu partea asta.

Kim: (ia foile din mâna lui Kamille) Mda...să vedem,


Dragă Kim,

Știu că îți va fi foarte dor de mine, dar trebuie să te obișnuiești. Ceea ce te sfătuiesc este ca, data viitoare când te decizi să-ți schimbi rezidența, să-ți cauți sau o casă, preferabil cu un pic de curte și într-o zonă centrală, sau, un apartament la parter, pentru ca bietul Kriss să nu mai fie nevoit să-ți care lucrurile până la ultimul etaj.

Cu cea mai adâncă considerație,

Kat.” Ce banc prost! Kriss tu urmezi.

Kriss: (Ia scrisoarea și citește)

Dragă Kriss,

Ești băiat bun și mereu ai ocupat un loc aparte în inima mea, dar nu uita că maidanezii și doamnele se împerechează numai în desenele animate așa că, mai bine te orientezi spre rase mai puțin pure.

Cu cea mai adâncă considerație,

Kat.” Absurd! Kristin vrei să citești mesajul tău?

Kristin: (luând foile) Mă gândesc că tonul e același:

Dragă Kristin,

Să iubești continuu în umbră, să nu primești decât a țârâita parte din ce poți da, să-ți vezi visele și ideile terfelite din îcăpățânarea stupidă a oamenilor alterați de cotidian poate fi tragic dar, nu uita că sarcasmul e mai eficient ca o strategie de apărare decât ca una de atac.

Cu cea mai adâncă considerație,

Kat.” (Kristin îi dă foile înapoi lui Kamille)

Kamille: (suspinând) Nu cred că pot face asta! Nu cred că vreau să fac asta.

Kristin: În situația dată nu prea ai de ales.

Kamille: (trage adânc aer în piept)

Dragă Kamille,

Infamii care nu știu că undele lacului sunt vibrațiile sensibilității umane în cea mai pură formă ajung să arunce cu pietre în bălți degeaba. Nu fi o baltă!

Cu cea mai adâncă considerație,

Kat.”

(heblu)

(Spot pe Kristin în mijlocul scenei. Citește din același caiet ca și Kamille, muzică de fundal Robbie Williams-Angels)

„Ce faci când demonii se adună în jurul tău și te obligă să fugi de realitate? Fugi, și încerci să nu privești înapoi de teamă că ceea ce ai vedea în urmă ți-ar împietrii sufletul pe viață. Nu mai ști ce să crezi, nu mai ști cine sau ce ești și întreaga lume ți se pare o rezervație plină de animale ciudate. Te refugiezi într-o lume care nu există decât pentru tine și fiecare contact cu realitatea speciilor pe cale de dispariție ce te înconjoară te apasă și îți provoacă o durere aproape imposibil de suportat. Înghiți în sec și te gândești că nu peste mult timp va veni din nou seara și lumea ta va lua din nou viață. Poate trăi mult și bine așa, în iluzia perfectă în care EA controlează totul și în care cuvinte precum dragoste, iubire, respect, sentiment înseamnă exact ceea ce vrea ea să însemne. Este exact ceea ce vrea ea să fie sau ceea ce simte că este și toate inhibițiile, presiunile și limitele dispar. Brusc e din nou dimineață și trebuie să-și scoată din sertarul prăfuit al conștientului său masca uzată care convine tuturor mai puțin ei. Iese în lume, se supune regulilor societăți și face tot posibilul să se integreze în concepția general valabilă de normalitate. Câteodată masca se crapă pentru o fracțiune de secundă în care se simte cu adevărat fericită dar expresia de groază întipărită pe fețele dinozaurilor o determină să fugă repede la trusa de prim ajutor și să-și acopere crăpătura cu un bandaj temporar. Un lucru rămâne cert, în lumea perfectă a lui Kamille, singurul lucru imperfect este speranța că poate, la urmatoarea crăpătură a măștii un parazit se va fofila înăuntru, va găsi ceea ce ea deja știe că este acolo și va accepta să paraziteze un animal care nu e nici pe de parte pe cale de dispariție!


(heblu)


SCENA III


(fetele împachetează. Kriss trântește de podea o vază)


Kriss: (crizat) Adâncă considerație! Adâncă considerație!!! Maidanezi, imobiliare și filosofii copiate de prin oracole în școala generală. Adâncă considerație! CA CO! CA CO! (mai trântește ceva) Îngerul neatins de păcat (arată către Kamille), Virtutea inepției (arată către Kim), Demonul veșnic îndrăgostit (arată către Kristin) și Fraierul din dotare și-au dat mâna în hora funebră a pasiunilor ascunse în spatele fotografiei. Arhanghelii se prăbușesc în purgatoriul pământului. Rahat pe băț și ceasuri cu vâsle aveți? NU? Păcat! Coliva am servit-o la micul dejun. Cum poate să te calce camionul pe trotuar? Care divinitate poate permite să se spulbere un vis atât de penibil? Luna și-a descoperit, în sfârșit, vocația, să lumineze eternitatea lui Kat! Demonul prin excelență a plecat să-și găsesască scara spre rai. Frumoasa narcisistă care trezește dorința, nu poate pleca în somnul cel de veci fără a scormonii pasiunile cele mai ascunse, visele cele mai sincere, lacrimile tragediilor niciodată jucate, întodeauna desfrânate și mereu invincibile. (lovește puternic cu piciorul ușa de la bucătărie și aruncă un scaun înăuntru) Creatura asta născută din paradox își bate joc de noi și după ce a intrat deja în putrefacție.


(Kamille plânge încet, Kristin șterge praful, Kim încearcă să-l liniștească pe Kriss)

Kim: (toarnă wisky în paharul lui Kriss) Cred că încă o gură de Jack ți-ar prinde bine. 

Kriss: (studiază frapiera) S-a topit toată gheața.

Kristin: (ia frapiera) Mă duc eu să mai aduc. Kim ești drăguță să vi cu mine. Poate încropim ceva de mâncare că mă cam roade stomacul.

Kim: (se îndreaptă spre bucătărie) Să vedem dacă este ceva comestibil în frigider.

(Kim și Kristin ies. Kriss se așează pe pernele de pe jos și se uită la Kamille care plânge într-un colț al camerei)

Kriss: (timorat) Aș vrea să pot face ceva să nu mai plângi.

Kamille: (își suflă nasul) O poți aduce pe Kat înapoi?

Kriss: Nimeni nu are puterea asta. Ce altceva aș putea să fac să-ți fie bine?

Kamille: (se adună) Ești un dulce. Când vrei. Din păcate nu prea ai ce să faci.

Kriss: (făcându-și curaj) Știu că nu e momentul cel mai potrivit dar aș vrea să te mai gândești la NOI. Te iubesc Kamille și asta nu cred că se va schimba vreodată.

Kamille: (schițând un zâmbet) Ai dreptate. Nu este momentul potrivit să discutăm despre asta acum. (vine și se așează lângă el) Sau poate e cel mai potrivit moment. Te iubesc mult Kriss, dar nu te pot iubi așa cum vrei tu și va trebui la un moment dat să accepți lucrul ăsta, sau, mai bine zis, să-l înțelegi o dată pentru totdeauna. Eu am nevoie de lucruri pe care tu nu mi le poți oferi. Acum mai mult ca niciodată. Te rog nu te supăra. Am simțit lângă tine lucruri pe care nu le-am simțit lângă altcineava dar, trebuie să zbor, să zburd, să trăiesc. Tu vrei stabilitate, un copil, o familie. Vreau și eu lucrurile astea dar nu acum și nu cu tine.

Kriss: (dă peste cap restul de wisky din pahar) Și crezi că babalâcii cu care te înconjuri îți vor oferii asta?

Kamille: (dând a lehamite din mână) Ei sunt doar niște jucării! Doar ști deja asta!!

Kriss: (oftând) Da îi seduci și te distrezi să vezi cum umblă în limbă după tine. Poți mai mult de atât.

Kamille: Ce te face să crezi că tu ai fost mai mult?

Kriss: (Stupefiat și aproape plângând) Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv aritificială, încât, în cele din urmă, devii autentică.

Kamille: Poate. (ridică din umeri) Uite ce e Kriss, nu vreau să te fac să suferi, nu mi-am dorit niciodată asta, dar, nici eu nu înțeleg încă multe despre mine. Nu pot explica. Nu știu foarte exact ce vreau, dar apreciez mult prietenia ta și, mai mult decât orice, nu vreau să pierd respectul tău. Ești unul dintre cei mai importanți oameni din viața mea și nimic nu va schimba asta.

Kriss: (se ridică nervos) Respect! Ai tupeul să vorbești de respect? Tu? Eu te-am respectat de la bun început. Ți-am dat tot ce a fost mai bun din mine și TU ai călcat totul în picioare și ai aruncat un maldăr de minciuni deasupra. Scutește-mă de rolul de fecioară pură sau de divă de neînțeles de către noi, muritorii de rând. Nu ai iubit niciodată în viața ta și în ritmul ăsta nici nu o vei face. (o plesnește) Curvă! Nu ești decât o curvă care se crede punctul în jurul căruia se învârte tot universul.

Kamille: (seacă și dură) Ști ceva? Poți să-ți iei iubirea și toate idioțeniile aferente și să ți le vâri adânc în cur. Nu vreau să iubesc, vreau să seduc! E clar. Nu sunt un om care să iubească, sunt un rahat cu ochi care își folosește inteligența și frumusețea pentru a seduce. Asta mă face să simt că trăiesc, nu iubirea ta de cățeluș bălos cu pula sculată! Seduc ca să mă simt vie, frumoasă, să simt că pot dărâma prin asta zidurile convalescenței realității în care îmi bălăcesc numai picioarele. Colacul meu de salvare nu ești Tu, și nu vei fi niciodată. Poate uneori sunt puțin curvă, dar voi ajunge mai departe în viață decât o vei face tu cu toată iubirea ta.

(heblu)

(Spot pe Kriss în mijlocul scenei. Citește din caiet)

Câteodată un gol imens mă năpădește și încep să-mi aduc aminte lucruri și oameni pe care am încercat să-i trec sub cortina timpului. Nu știu de ce aș vrea ca lucrurile să fie la fel de simple cum erau cu ceva ani în urmă, cu toate că simplitatea asta e doar o iluzie, un vis scornit de o imaginație bolnavă care atunci când se plictisește readuce din trecut fețe și întâmplări care nu ar trebui să iasă din scorbura în care au fost îngropate. Ce penibil!!!! Cât de ușor îi este să-și complice inutil viața și să analizeze totul în zeci de mi de feluri. Orice ar fi creat ființa asta stupidă care se numește KIM a făcut o mare greșeală: I-A PERMIS SĂ GÂNDEASCĂ! Ar trebui să nu mai gândească, să se bucure pentru o frunză sau o rază de soare, pentru un zâmbet sau o lacrimă pur și simplu, doar pentru că există. Este autoarea morală a tuturor tragediilor și gândurilor negre care îi bântuie nopțile. De fapt, creatura asta primară n-ar putea supraviețui fară dezastre, tragedii și alte lucruri de genul astă și, cum natura are limitele ei, găsește felurite modalități de-a inventa noi și noi tragedii stupide care de fapt există doar în imaginația ei bolnavă. Un individ scrie o poezie la fel cum stau și eu și scriu aiurelile astea târziu în noapte. După câțiva ani alt individ o găsește simpatică și începe să analizeze: de ce a folosit cuvântul astă? Oare ce vrea să spună cu asta? NIMIC!!!!!!!!!!!!! Poate pur și simplu se plictisea. Te-ai gândit vreodată că omul acela a așternut niște cuvinte pe o bucată de hârtie fără să vrea să spună nimic? Te-ai gândit vreodată că poate acele cuvinte erau pur și simplu în el și au găsit un moment când omul nostru nu gândea și s-au gândit să iasă afară? Dacă răspunsul este nu înseamnă că ar trebui să încerci să nu te mai gândești, mai ști ce operă ai putea scoate la iveală.

 

(heblu)


SCENA IV


(Intră Kristin și Kim, Kim are un joc de remi în mână, Kristin o tavă cu sărățele)

Kim: (cu jocul de remi) Fiți atenți ce am găsit în frigider.

Kristin: numai Kat putea să țină jocul de remi în frigider.

(cei patru stau pe perne și încep să aranjeze jocul de remy )

Kim: haideți să jucăm pe bani. 1 dolar tura. Ce ziceți?

Kamille: mai bine jucăm de dragul jocului. Ultima oară când am jucat pe bani s-a lăsat cu supărări. (se uită cu subînțeles la Kristin)

Kristin: (sictirită) Ete na!

Kamille: Trebuie să recunoști că nu ști să pierzi. N-ai știut niciodată.

Kriss: (râzând) să nu uităm faimosul incident de la munte de acum câțiva ani când, pentru că te-au falimentat Kat și Kamille la Monopoly ai aruncat tot jocul cu față de masă cu tot.

Kristin: (sec) Se mai întâmplă.

Kim: (zâmbește pe sub mustăți ironic) Mie cel mai tare mi-a plăcut când și-a pierdut salariul pe două luni la poker pentru că nu vroia să recunoască că nu știe foarte bine să joace...nebunie, nu ar fi întrebat pe nimeni care sunt regulile exact dar, orgoliul ăla cât casa nici nu-i permitea să recunoască că e pe lângă și să plece de la masă.

Kristin: (ridică din umeri) Omul cât trăiește învață.

Kamille: (se duce să schimbe muzica) preferata mea a fost faza de acum 2 ani când a pariat cu Kat pe 100 de dolari că o bate la șah. (merge în spatele lui Kristin și o prinde de ambii umeri) Cum era? Mat în 10 mișcări sau mai puțin? (râde)

Kim: Kat a făcut-o praf.

Kriss: Și pulbere.

Kamille: Nu i-ai mai răspuns la telefon o lună.

Kim: cred că două zile a studiat apoi partida.

Kriss: A mai citit și vreo două articole de specialitate.

Kamille: Nu putea pricepe cum i-a dat mat în 5 mișcări.

Kim: Nici acum nu pricepe.

Kriss: Eu n-am mai văzut pe nimeni să piardă în halul ăla.

Kamille: Apoi o săptămână s-a plâns.

Kim: (o imită pe Kristin) Kat a trișat.

Kriss: (luându-se după Kim) Nu se poate așa ceva.

Kamille: (o imită și ea pe Kristin) 100 de dolari! 100 de dolari! Pierduți aiurea în câteva minute.

(încep toți trei să râdă în hohote. Kristin se ridică și se îndepărtează de ei. Îi privește serioasă. Fața ei nu spune nimic.)

Kristin: Kat era singura care înțelegea.

Kim: (ironică) Normal, nici ei nu-i prea plăcea să piardă. Din punctul ăsta de vedere vă potriveați.

Kristin: ( se repede către Kim și o ia de guler, nu strigă vorbește calm, răspicat și fără pasiune) Uite ce e, față de plapumă. Îți permiți cam multe și ar trebui să te potolești. Sunt lucruri care e mai bine să rămână nespuse.

Kim: (cu mâna pe mâna lui Kristin) Ar fi mai bine să te controlezi. Nu este momentul potrivit pentru asta!

Kriss: (încercând să intervină între cele două) Ce lucruri e mai bine să rămână nespuse? (ia mâinile lui Kim și o trage spre el brusc) Kim?! Pentru ce anume nu e momentul potrivit?

(Kristin face câțiva pași spre public. Ceilalți trei își îndreaptă atenția către ea.)

Kristin: (se uită către public și trage aer adânc în piept): Cum spuneai mai devreme, Kriss? Demonul veșnic îndrăgostit? Demonul care nu știe să piardă nu prea sună bine, nu? (se întoarce și începe să se plimbe) Sunt lucruri care e mai bine să nu fie spuse, mai ales în asemenea momente. Glumițele voastre de mai devreme ar fi fost haioase dacă nu a-ți fi făcut, din stilul ăsta de a vă arăta afecțiunea fața de prieteni, un adevărat limbaj comun care numai pe voi vă mai amuză. Și Kat știa asta. Și vă ura pentru asta.

Kamille: (se așează pe fotoliu picior peste picior) Kat ne ura pentru că facem mișto de tine? Asta este chiar o teorie interesantă. (ridicând mâna către Kim și Kriss) Stați jos copii. Doamna profesoară are microfonul. Liniște! Lecția a început.

(Kim și Kriss se așează pe pernele de pe jos)

Kristin: (îi studiază pe toți trei) Acum trei ani de ziua ei voi a-ți plecat mai repede. Am rămas numai eu cu ea, aici, în casa asta, în haosul ăsta. M-am dus până la baie și când m-am întors plângea cu sticla de Jack în mână. Mai țineți minte seara aceea? V-ați distrat copios pe seama noastră. Aceeași actori, aceeași piesă răsuflată.

Kim: (Kim se uită către Kriss mirată)Eu una nu mai țin minte nimic. Kriss?

(Kriss ridică din umeri)

Kristin: (vine și se așează între Kriss și Kim) Care e ultima achiziție, Kristin? S-a adus carne proaspătă la măcelărie? Câți ani are tipul? Gata, ai renunțat la studenți și actori șomeri? Vă sună cunoscut? Nici pe Kat n-ați iertat-o. A-ți tocat-o mărunt, mărunt.

Kamille: Hai demonule, hai! Ți-a pierit brusc inspirația. Nu mai scuipi nici o răutate cu limba aia veninoasă?

Kristin: Viermilor! Căpușe parazite ale societății! Nu știți decât să criticați și, dacă cumva cinevă vă răspunde pe aceeași mână, plângeți ca niște fetițe trase de codițe. Cum vreți să vedeți sensibilitatea unui om dacă nu faceți altceva decât să aruncați veșnic cu gunoi în el și să-i readuceți aminte toate defectele, tot timpul. Credeți că nu știu ce defecte am? Știu foarte bine, mult prea bine, dar nu vreau să mi se scoată tot timpul ochii pentru ele. După un timp nu mai are farmec. Te doboară, te îngroapă în propria-ți mizerie. Prietenii ar trebuie să te ajute să ieși la lumină, nu să te ducă, și mai mult, în abis.

Kamille: (se ridică din fotoliu, merge și o strânge puternic în brațe pe Kristin) Îmi pare rău. Nu mi-am dat seama.

Kim: (se ridică și vine lângă Kristin și Kamille) Hai mai bine să terminăm ce am început. Mergem apoi la mine, facem ceva de mâncare, jucăm o partidă și mai bem ceva în cinstea lui Kat.

(încep toți să strângă lucrurile care au mai rămas pe scenă)

(heblu)

(Spot pe Kim în centrul scenei. citește)

Nu poate respira fără iubire. Disperat, caută soluții pe care știe că nu le va putea pune niciodată în practică. Șchiopătează prin viață și are nevoie de prezența Femeii ca de doza zilnică de nicotină. Hingherii realității îl fugăresc dar el, solitar, plutește împietrit de săgeata unui Cupidon pervers. Ciudat specimen. Se înconjoară de femei, le caută, le studiază, respectă și iubește. Iubirea învinge totul, chiar și morala și bunul simț. Rațiunea dispare în subsidiar atunci când iubești. Orb, surd, plutești printre norișori și câinii umblă cu colaci roz în coadă. Nu te poate atinge nimic rău pentru că sufletul tău vibrează la unison cu energiile universului. În tine crește arborele vieții udat de fântâna tinereții. Așa iubește Kriss, patetic, triumfător, cățeluș 12, dacă e necesar. Și-a pierdut sensul și acum iubește în gol, conștient de imposibilitatea situației. Nu vrea nici să vadă, nici să audă. Ce sens ar avea? În capul lui cântă menestreli renașcentiști pe sub balconul unei Juliete ciudate și ascuns desfrânată. Îmi plânge sufletul pentru el, dar e treaba lui să se scuture de praful magic al iubirii și să revină la realitate. Totuși, în sufletul lui se ascunde cea mai fermecătoare slăbiciune: nevoia de a fi, la rândul lui, iubit și admirat. Dincolo de limite, dincolo de cuvinte, dincolo de viață.”

(heblu)


SCENA V

(Kriss și Kim strâng ultimele lucruri. Kim îl studiază cu coada ochiului. Pe fundal cântă Goran Bregovici-Underground Tango)


Kim: Te simți bine?

Kriss: (își caută de lucru cu obiectele din jur) Da, a fost o săptămână dificilă. Atâta tot. Nici tu nu arăți prea bine.

Kim: (frecându-și mâinile) Mă gândeam...

Kriss: Prost obicei.

Kim: Da. Cel mai mare defect al meu. Cu toate astea, „cogito ergo sum!”, cum spunea filosoful (râde) Mă simt ciudat. Ca și când o parte din mine a dispărut. Trebuie să învăț să fiu, din nou, întregă. Draga de Kat! Câteodată am impresia că eram numai niște cobai pentru ea. Poate de aceea ne plăcea să îi facem toate jocurile. Acum cine va mai regiza?

Kriss: (îi ia mâinile în ale lui) Cred că, fiecare dintre noi simte același lucru, dar, va ieși și ceva bun din toată tărășenia asta. Era diabolică, dar era corectă. Știai exact cât e ceasul. Nu am să uit cum m-a luat în ultima zi de liceu. „Kriss, te ador, ști asta. Kim e prietena mea. Voi doi, însă, mai mult discutați despre relația voastră, decât să o trăiți efectiv. Hotărâți-vă o dată!” Cred că ne-am cam hotărât, nu?

Kim : (timorată) Da. Nu mai suntem nici unul la vârsta la care să ne facă bine să gândim prea mult. Ar fi cazul să mai și trăim. De fapt, asta vroia și ea.

Kriss: (râde, dar aproape îi dau lacrimile) Hai să lăsăm sentimentalismele pentru altă dată. (se desprinde de ea) A fost demult, eram copii și habar nu aveam de nimic. Acum va fi cu totul și cu totul altceva.

Kim: Chiar îmi doresc asta. Ce doi nebuni frumoși eram în liceu. Acum ia te uită la noi. Doi îngeri sparți care se regăsesc după atât de mult timp.

Kriss: (râde ironic) Draga mea, om fi noi multe, dar îngerași nu suntem sigur. Suntem doi oameni realiști și nu are sens să ne ascundem după degete sau după cuvinte frumoase. Suntem conștienți amândoi că nu ne vom putea întoarce la iubirea aceea. Am trecut prin prea multe.

Kim: (râde și ea) Ne-am maturizat prea mult.

Kriss: (oftează) Da. (O ia în brațe) Ne merităm reciproc.

Kim: Și Kamille?

Kriss: (împăcat) Kamille va rămâne mereu un om important în viața mea, așa cum este un om important și pentru tine, doar suntem prieteni.

(intră Kamille și Kristin din bucătărie)

Kamille: Am verificat și bucătărie și baia. Lună și bec peste tot. Mai rămâne să ducem la mașină cutiile astea și gata.

Kristin: Eu și Kamille am decis să mergem câteva zile undeva la munte să mai uităm, pe cât posibil, de povestea asta. Ce ziceți, porumbeilor? Semnați?

Kim: (râzând) Semnăm, semnăm!

Kamille: Bun! Rămâne stabilit. Nu vă faceți griji am să mă ocup eu de tot.

Kriss: (râde) Lasă, mai bine ne ocupăm toți. Ne-am lămurit ce capacități organizatorice ai.

Kamille: (glumind și ea) Ha! Ha! Bine, dar să ști Kriss, că aveam de gând să pregătesc o porție dublă de prăjitură cu prune special pentru tine. Te-ai lins pe bot.

Kriss: Prăjitura ta cu prune e demențială, dar de data asta am să mă mulțumesc cu o porție obișnuită, ca toți ceilalți.

Kristin: Gata copii! Gata! Hai să ducem jos ce mai avem de dus și să mergem la Kim să mâncăm ceva bun.

(pe jos sunt patru cuti, fiecare inscripționată cu numele celor patru. Kristin va lua cutia ei. Ceilalți vor face pe rând la fel)

Kim: Paste cu piept de pui și sos de smântână. Cum sună?

Kamille: Mai mult decât perfect.

Kriss: (se îndreaptă către cutia cu numele lui, se apleacă să o ridice dar se răzgândește.) Aș vrea să vă spun ceva înainte să plecăm.

(fetele lasă jos cutiile din mână și își îndreaptă atenția către el)

Kim: Suntem toate numai ochi și urechi.

Kriss: (își drege vocea) Voi trei sunteți oamenii mei dragi, parte din mine, așa cum era și Kat. Poate sună penibil, dar chiar cred că noi am fost mereu toți pentru unul și unul pentru toți, chiar și așa, în felul nostru ciudat și ciuntit de a fi și de a ne exprima. Să nu stricăm asta. Pentru noi și pentru Kat.

(cei patru se privesc, își ridică cutiile, Kriss ia și cutia lui Kim, fetele spun împreună) Pentru noi și pentru Kat. (iesi pe ușa din spatele scenei. Kim rămâne în scenă cu jurnalul în mână)

 

(heblu)

(Camera este golită complet de orice urmă că cineva ar fi locuit acolo. Pe raftul bicbliotecii este așezată rama în care era poza cu cei cinci pe care a luat-o Kristin. Kim ține în mână jurnalul. Ceilalți trei intră unul câte unul pe ușa din spate )

Kriss: Haide Kim. Ai uitat ceva?

Kim: Numai ăsta a mai rămas.

Kriss: Jurnalul, faimosul jurnal. Însoțitorul ei de nedespărțit.

Kamille: Esența.

Kristin: Trebuia să il punem cu ea.

(Kim lasă jurnalul în mijlocul scenei)

(ies)


SFÂRȘIT

Punctaj: 1.0 - 1 voturi.

Parteneri * Publicitate * Parteneri * Publicitate * Parteneri * Publicitate * Parteneri