" Feriţi-vă sa aveţi dreptate prea repede, prea devreme - ca să aveţi la ce visa. " (Nichita Stănescu)

Ediţia tipărită apare la Târgu-Mureş sub egida onorifică a filialei locale a Uniunii Scriitorilor din Romania.
octombrie 2017, Anul VIII, nr. 10 (91)

Cronica videoclipului

Luis Fonsi ft. Daddy Yankee - Despacito

Cred că a surprins pe toată lumea disputa iscată în spațiul nostru cultural de marele succes al piesei Despacito. Pe scurt, totul a pornit de la un articol al lui Andrei Pleșu prin care își exprima dezamăgirea că videoclipul respectiv a ajuns la peste 3 miliarde de vizualizări pe Internet, în condițiile în care i se pare de-a dreptul kitsch-os, lipsit de valoare artistică1. Automat ar decurge de aici că dumnealui denunța și gradul major de incultură  al societății contemporane, al segmentului ei mai tânăr, mai ales. Acesta cred că a și fost, de fapt, scopul intervenției sale publice, ascuns prea puțin sub perdeaua transparentă a autodenunțatei defazări („Mai vrea cineva o dovadă (încă una!) că sunt expirat? Că sunt imaginea de manual a bătrînului defazat, inapt să mai dialogheze cu spiritul timpului? Că sunt emblema însăşi a constipaţiei intelectuale? Iat-o: mă stupefiază ideea că un clip intitulat «Despacito» a reuşit performanţa unică de a aduna peste 3 miliarde de vizualizări!”). Textul lui Andrei Pleșu a devenit imediat viral, indiciu că multă lume l-a aprobat. N-au lipsit însă nici opiniile contrare. De pildă, chiar în aceeași zi a și vrut să-l pună la colț Florin Grozea, compozitor și fost cântăreț de-al nostru din zona comercială. Acesta l-a acuzat pe d-l Pleșu că nu a înțeles absolut nimic din piesă, mai ales că ritmul simplist și repetitiv ar fi o încercare a muzicii contemporane de a resuscita și sublima ancestralitatea, de întoarcere la impulsurile ritmico-artistice primare. De asemeni, componenta ce vizează sexualitatea, la nivelul versurilor și al imaginii, n-ar fi nicidecum vreun indiciu de incultură, ci tot o premeditată și valoroasă, artistic vorbind, înfățișare a instinctelor și a naturii umane, în definitiv2.

Și tocmai când părea că Florin Grozea ar avea vreo șansă de a câștiga meciul împotriva somității culturale, denunțându-i lacunele majore din muzicologie și din arta videoclipului,  intervine zdrobitor un nume important din muzica autohtonă, cu autoritate de necontestat, și anume Berti Barbera, care îl execută necruțător pe mai tânărul „populist”, neezitând să folosească ostentativ cuvinte ca ”semidocți”, „netalentați”, „mediocrilor”, „tâmpi”, „prostuții”3.

Acestea fiind datele principale ale disputei, să le privim acum, după ce lucrurile s-au mai așezat, mai pe îndelete. Dacă ar fi să o luăm pe calea sociologică inițiată de Gustave le Bon (și cred că de data aceasta e bine s-o facem), faptele mulțimii, ale gloatei, nu sunt din punct de vedere cultural sau civilizațional inferioare celor ale elitelor individuale sau chiar colective (o colectivitate, desigur, infinit mai mică decât vulgul). Ar exista un fel de geniu supraindividual, abstract, care se coagulează tainic din/prin suma indivizilor ce formează gloata. Prin urmare, succesul răsunător al piesei discutate se datorează intrării în joc tocmai a geniului supraindividual. E un pic greu de înțeles, desigur, de aceea încerc să simplific imediat. Cu alte cuvinte, putem accepta ideea că oamenii aceia mulți seduși de Despacito, încât s-a ajuns la peste 3 miliarde de vizualizări, sunt în general inculți, fără criterii estetice superioare în funcție de care să-și întemeieze atracțiile culturale. Totuși, interesul lor pentru piesă are la bază faptul că ei se regăsesc în ceea ce văd și ascultă. Există un set de factori psihologici și culturali care îi determină să fie atrași de piesă. Chiar dacă ei nu îl conștientizează setul respectiv, neavând competența culturală necesară, el există totuși și lucrează în psihicul lor determinându-le plăcerea audiției, vizionării și fredonării.

Să luăm acum în calcul ce anume conține piesa. La nivelul textului, se observă un limbaj simplist, străveziu, prin intermediul căruia se face referire la atracție fizică sau seducție. Cel care cântă e interesat tocmai de savurarea actului seducției în sine, ca de un preludiu lent, prelungit, menit – cum altfel? – intensificării extazului. Sunt convins că și domnul Pleșu ar aprecia artistic un tango și alte dansuri și muzici erotice sud-americane clasicizate. Mă miră că nu a sesizat faptul că „despacito” tot cam încolo bate măcar aluziv, chiar dacă o face printr-un limbaj prozaic. La nivel vizual se remarcă imediat kitsch-ul, narcisismul celor doi cântăreți, obsedați să se vadă pe sticlă. Teatralitatea lor e de-a dreptul grotescă. Bineînțeles, nu pot lipsi dintr-un videoclip comercial nici secvențele lascive, sexoase la modul ostentativ. Alături de aceste imagini sunt prezente însă și altele, care ar merita un pic de atenție. Este vorba de cadrele ce înfățișează plaja unui cartier sărac, un fel de favelă convertită din portugheză în hispanică, și viața socială a unui astfel de mediu. Lume săracă, dar fericită; o comunitate în care se cântă și se dansează, cu jocuri de societate pentru toată lumea, în care oamenii se tund pe stradă, în aer liber. E un fel de viață tribală instaurată la margine de oraș, armonică și plină de energie, dominată de dorință erotică. De o parte e marea, apa, ca sursă a vieții și misterioasă, de alta, uscatul animat de om, în cadrul creat de el însuși cu resurse austere. Dorința lui principală pare a fi de natură erotică. Oricât de primară, aceasta e însă catalizată spiritual, nu rămâne simplă manifestare instinctuală, în sensul în care accentul cade pe „despacito”, pe construirea și trăirea cu încetinitorul a fiecărei secunde a preludiului. Extazul e deci pregătit cu atenție, ca într-un adevărat ritual nupțial urmat de inițiați în arta amorului.

Principiul de bază ce răzbate în fundal rămâne cel telenovelistic. Telenovela a atins succesul maxim în societățile sărace și cu educație precară, oferindu-le oamenilor scenarii în care se puteau identifica în anumită măsură cu personajele și oferindu-le măcar pentru ora de vizionare reveria unei vieți lipsite de griji materiale, dar pline de suspans construit de intrigi „sufletești”. Suferințele și bucuriile telenoveliste nu au nicidecum legătură cu foamea, boala, mizeria fizică și morală, lupta pentru obținerea mijloacelor strict necesare unui trai decent și altele din aceeași categorie, ci cu fidelitatea sau trădarea în dragoste ori în afaceri.Chiar și menajera din telenovelă pare a duce o viață lipsită de griji materiale, dar încărcată de preocupări sentimentale. Despacito preia tocmai acest principiu al reveriei sau al evadării din realitatea ostilă, definită de amenințarea cu foamea, mizeria și lipsa perspectivelor de ameliorare economică, în una a savurării treptate a extazului. Seamănă întrucâtva cu viața fericită a țăranilor din poezia lui Coșbuc. Cine nu crede să se mai gândească o dată la lumea țăranilor din Nunta Zamfirei.

Prin urmare, făcând acum un bilanț, Andrei Pleșu are dreptate când deplânge nivelul cultural redus al mulțimii imense ce savurează Despacito și uzitarea kitsch-ului. Greșește însă când ignoră că succesul piesei e datorat faptului că esențializează speranțele sau idealurile unei categorii sociale. Poate că această esențializare nu este intenționată. Premeditarea sau intenția ar realiza pe loc înnobilarea artistică. Dar chiar și realizarea ei intuitivă tot spune ceva de bine despre compozitorii ei. Și spun asta ca unul căruia nu mi-a plăcut deloc Despacito. De fapt, și ca unul pe care de ceva vreme îl bântuie o idee periculoasă: că artă autentică se poate ivi și din minți care nu doar că nu prea știu ce fac atunci când „creează”, nu știu mai deloc.

________

1 http://adevarul.ro/news/eveniment/despacito-1_598747da5ab6550cb8c9cdfd/index.html.

2 http://adevarul.ro/entertainment/muzica/scrisoare-deschisa-andrei-plesu-manipulati-despacitoi-1_59883dee5ab6550cb8cd5d75/index.html.

3 http://adevarul.ro/entertainment/muzica/polemica-despacito-berti-barbera-taxeaza-criticii-andrei-plesu-semidocti-ipocriti-castigat-numai-indolenta-publicului-prost-1_59897bdf5ab6550cb8d32351/index.html

Punctaj: 5.0 - 3 voturi.

Parteneri * Publicitate * Parteneri * Publicitate * Parteneri * Publicitate * Parteneri