" Feriţi-vă sa aveţi dreptate prea repede, prea devreme - ca să aveţi la ce visa. " (Nichita Stănescu)

Ediţia tipărită apare la Târgu-Mureş sub egida onorifică a filialei locale a Uniunii Scriitorilor din Romania.
mai 2017, Anul VIII, nr. 5 (86)

Cronica videoclipului

Sia – Diamonds

În urmă cu vreun an și jumătate analizam într-o cronică piesa Diamonds cântată de Rihanna, susținând că are un videoclip foarte valoros din punct de vedere artistic, în a cărui regie s-a recurs chiar și la concepte filosofice antice și la simboluri care astăzi mai sunt înțelese doar de cei care consultă dicționarele dedicate interesaților de antropologia culturală și de psihocritică. Vorbeam atunci de marea complexitate ideatică și de impresionanta forță de sugestie a unor imagini metaforice, suprapuse unui text a cărui miză principală este conștientizarea erotismului și nu mai puțin asumarea destinului artistic. Din această perspectivă, videoclipul are valoarea unei ars poetica.

Iată că acum Sia, tocmai cea care a compus piesa Diamonds, și-a lansat în online propria versiune de videoclip, în care se regăsesc principii deja vizualizate și ascultate în cea a Rihannei, dar și particularități semnificative. E poate riscant să emit opinii despre această nouă versiune când monitorizarea îi enunță doar 28443 de vizualizări, din care vreo 3-4 îmi aparțin, mai ales în condițiile în care am dat de ea, cu totul întâmplător, abia de vreo oră și în alte câteva ceasuri trebuie să pun ultimul punct acestei cronici. Chiar și așa, cred că merită să las de această dată precauția la o parte și să spun tare gândul că este probabil cel mai valoros videoclip dintre toate cele vizionate de mine în ultimii ani.

Versiunea Rihannei are o componentă pop mult mai accentuată, o stilistică, de asemeni, mult mai complexă și, în același timp, mai comercială. Videoclipul Siei e minimalist la toate nivelurile, cu excepția unuia singur, cel liric. Tocmai de aceea, nu cred să atingă nivelul succesului Rihannei, în ochii publicului larg, desigur, dar va rămâne cu ascendentul valoric în conștiința unui public ceva mai pretențios, în sensul în care manifestă oarece competență artistică.

Minimalismul este vizibil în primul rând din perspectivă muzicală. Instrumentalul Rihannei atingea nivelul simfonicului, pe când al Siei e redus la acordurile pianului. În ceea ce privește vocea, Sia mizează pe ideea de live, lăsând sunetul natural, neprelucrat și, în plus, accentuând participarea afectivă, dând frâu liber implicării emoționale. Glasul ei poate atinge cu ușurință tonalități înalte și coborî deopotrivă adânc în registrul grav. Tocmai de aceea i se potrivește de minune și această melodie melancolică, reușind să-i imprime o mare încărcătură lirică.

Marele atu este însă conceptul vizual, partea regizorală și coregrafică a piesei, aducând la modul substanțial valoare adăugată textului. Noul videoclip se deschide cu imaginea onirică a unei tinere care doarme în postură fetală fiind apoi transformată într-un fel de păpusă sau marionetă pentru umbra mâinilor unui tânăr. Umbra poate fi a unui iubit real sau doar a unuia imaginar ori visat, la fel cum poate reprezenta o pseudoîntrupare a destinului sau o proiecție onirică a unei forțe transcendente. Toate sunt posibile, dar indiferent de interpretarea avută în vedere ideea esențială este că tânăra, întrupare a feminității, de fapt, pare o victimă iremediabilă a capriciilor acestei forțe ce o ia în stăpânire, jucându-se cu ea după bunu-i plac. Cheia erotică a videoclipului este evidentă, în acord cu textul, evidențiată mai ales de intrarea în scenă a dansatoarei la bară. Unul din secretele piesei este tocmai relegitimarea unei astfel de imagini, ce pare inițial kitsch-oasă, strict comercială. Dimpotrivă, la o privire mai atentă, dansul captivează până în măsura în care seducția nu mai e exercitată de un corp ce incită, ca și când s-ar oferi pentru a stârni dorințe sau fantezii sexuale și a oferi promisiuni de împlinire a lor, ci tocmai de grație și tehnicitate, transformând dansul într-o autentică reprezentație artistică. Extazul își dobândește astfel natură estetică, depășind până la anihilare visceralul, instinctualitatea.

În altă ordine de idei, formula „Strălucești ca un diamant!” este repetată de cântăreață ca o mantră, psihologizând mesajul și dându-i totodată o conotație mistică, amplificată de imaginea totemică a vulturului. Pe de o parte, el poate fi răpitorul, impulsul erotic masculin, ce caută să se năpustească asupra trupului frumoasei dansatoare ca asupra unei prăzi, ceea ce lansează automat posibilitatea unei discuții despre jocul seducției, feminism etc. Pe de alta, îi poate reprezenta ei energia vitală, capacitatea de seducție însăși, schimbându-se astfel cu totul sensul discuției despre jocul erotic. Apoi, acvila mai poate fi înțeleasă ca totem al dansului și, prin extensie, al artei înseși. În logica metaforizării aviare a unor noțiuni abstracte (erotism, energie vitală, capacitate de seducție, totem) intră și cadrul natural în care se realizează actul artistic. Singurele lucruri artificiale sunt bara de dans și echipamentul. Ele țin de cultural și civilizație, din care și cu care artista se îndreaptă melancolic spre natural și ancestral.

Prin mijloace minimaliste, videoclipul Diamonds al Siei reușește să transmită un mesaj polivalent, vorbind la modul nostalgic, cu intensitate lirică, profunzime și, aș spune, compasiune, despre erotism, ancestralitate și destin artistic.

Punctaj: 5.0 - 12 voturi.

Parteneri * Publicitate * Parteneri * Publicitate * Parteneri * Publicitate * Parteneri